Betania

Cu sau fara tatuaje?!

Zilele trecute am fost provocat sa ma gandesc cat se poate de serios la problema tatuajelor. Este cat se poate de adevarat ca tatuajele sunt la modă printre tineri, mai ales printre adolescenţi. Ei vor să arate ca vedetele pe care le venerează şi imită tatuajele acestora. De asemenea unii tineri, chiar si crestini, văzând cum colegii sau colegele lor îşi aplică tatuaje, sunt tentaţi să le urmeze exemplul. Ca urmare prin acest articol vreau să vă prezint pe scurt o perspectivă crestina asupra problemei.

Din cate am citit, se pare că tatuajele îşi au originile în Insulele Polineziene, care reprezintă un ansamblu de aproape 1000 de insule ce se întind de la Hawaii, la nord, Noua Zeelandă în sud – vest şi Insula Paştelui în sud – est. Potrivit arheologilor, tatuarea provine în mod special din Noua Zeelandă. Aici îşi au originea tatuajele maori. Tot în aceste insule îşi au originile şi tatuajele tribale. Cât despre etimologia cuvântului tatuaj, se pare că acesta are origini tahitiene. Ta – Tu este un derivat din Ta – atouas, unde ta înseamnă a desena iar ataous înseamnă spirit. Însă după alte surse etimologice s-ar părea că Tatau are semnificaţia de a însemna ceva, ca o dezvoltare a cuvântului Ta – a desena ceva. Ca urmare se crede că tatuajele au plecat din triburile aflate in Insulele Polineziene. Însă pe tema asta se poate discuta mult.

De asemenea originea tatuajelor este una pagana, intrucat tatuajele aveau o functie mistica, de comuniune cu lumea spiritelor. Erau (sunt) folosite de catre shamani si vrajitoare, erau folosite de catre luptatori pentru a primi putere asupra inamicilor etc. Doar conotatii negative. Mai tarziu, tatuajele au devenit insemnul razvratirii fata de ordinea sociala. Initial erau realizate de puscariasi. Apoi utilizarea lor a fost promovata de miscarea hippie (ca simbol al rebeliunii fata de “ipocrizia” conventiilor sociale, ca un insemn al “libertatii” etc.), pentru a se ajunge la situatia de astazi cand tatuajele sunt universal acceptate, pierzandu-si conotatia negativa.

Acum, in ceea ce priveste Scriptura este adevărat că singura referinţă biblică pe acest subiect este cea din Levitic 19:28 (“Sa nu va faceti taieturi in carne pentru un mort si sa nu va faceti slove sapate pe voi. Eu sunt Domnul”) şi că Noul Testament nu spune nimic în legătură cu posibilitatea ca un credincios să îşi facă sau nu un tatuaj. Într-un mod simplist de a gândi, cineva ar putea crede că dacă nu îşi face tatuaje în numele morţilor, aşa cum este scris în Levitic, atunci nu este nicio problemă. Dar tot Biblia spune „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10:31). De aceea, deşi Noul Testament nu conţine o poruncă împotriva tatuajelor sau a perforării/tăierii corpului, nici nu oferă vreun motiv să credem că Dumnezeu ar fi de acord cu acestea. Ba mai mult, daca există îndoieli că acele lucruri Îi fac plăcere lui Dumnezeu, atunci cea mai bună cale este renunţarea: „Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat” (Romani 14:23).
Un alt aspect la care trebuie sa ne oprim atunci cand ne referim la tatuaje este nevoia de individualizare. Majoritatea celor care se tatueaza astazi o fac, in mare parte, pentru a deveni “speciali”, pentru a deveni “altfel” decat ceilalti, pentru a deveni “unici”. Desi motivele tatuarii au devenit cu totul altele, fata de cele din vechime, nevoia de individualizare a omului ramane inca principalul motiv pentru cei care recurg la acest gest. Din pacate insa, unii ca acestia au uitat complet faptul ca unicitatea si identitatea personala nu vine din exterior, ci din interior. Pentru a schimba ceva insa, iar o schimbare se face intotdeauna cu intentia de a inlocui ceva mai slab cu ceva mai bun, nu este nevoie de un retus exterior, ci de o modificare a interiorului, de o inoire a mintii, de o schimbare de atitudine. Si aici vreau sa ating si putin si tatuarea cu imagini “sfinte”.  Persoanele care au astfel de tatuaje, chiar daca au recurs la aceasta dintr-un vag sentiment religios, trebuie sa stie ca cel credincios nu are nevoie de un tatuaj religios, spre a-si arata iubirea fata de Dumnezeu. Daca am fi mai aproape de Dumnezeu prin aceste gesturi, cu siguranta, ele ar fi promovate de Biblie. Tatuarea pe trup a lucrurilor care au legatura cu cele sfinte seamana, intr-un fel, cu folosirea acestora in vrajitorie. Vad tatuajele cu imagini sfinte ca pe o “luare in desert a numelui lui Dumnezeu” (Exod 20, 7). Peste toate acestea, sunt sigur ca Isus Hristos nu se vrea tatuat pe trupul nostru, ci in inima noastra, prin Duhul Sfant.
Şi poate că în capul acestei liste trebuia să stea adevărul suprem că trupurile noastre au fost create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26) si ca ii aparţin Lui. Daca Dumnezeu ne vroia tatuati pe trup, cu siguranta ne crea tatuati. Daca oamenii s-ar fi nascuti insa tatuati, sunt sigur ca majoritatea ar fi facut operatii, pentru a avea o piele curata, caci omul cazut mereu incearca sa faca ceva “mai special”. Noi suntem creati insa dupa chipul si asemanarea Lui, deci, prin punerea pe trup a unui tatuaj, este evident ca ne indepartam, nu numai de chipul Sau, dar si de asemanarea Lui. Datoria noastra este deci de a ne impodobi sufletul cu virtuti, si nu corpul cu imagini. De asemenea ca si crestini nu trebuie sa uitam ca trupul este un dar de la Dumnezeu si un vas inchinat Duhului Sfant, deci nu putem spune ca este al nostru si ca putem face ce vrem cu el: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”(1 Corinteni 6:19-20). Dacă Dumnezeu ar fi vrut să „locuiască” într-un trup cu tatuaje, putea să creeze omul aşa de la început, dar n-a facut-o.

In concluzie vreau sa spun ca Biblia ne indeamna sa uram pacatul si sa-I spunem pe nume, dar sa iubim pe cel pacatos. Si cu cat e mai mare pacatul, cu atat mai mare trebuie sa fie iubirea noastra, pentru ca cel pacatos sa gaseasca iertare. Prin urmare noi trebuie sa fim constienti ca, pana si cel mai tatuat om din lume se poate intoarce la Dumnezeu. Deci in loc sa aruncam cu pietre in astfel de oameni, care cauta odihna si bucuria in niste lucruri care nu ii vor incanta prea mult, sa aratam dragoste si sa ne rugam pentru ei. Iar cand se intorc la Dumnezeu sa nu-i mai privim ca pe niste ciudati. Pentru ca si Dumnezeu se uita la ceea ce suntem, nu la ceea ce am fost.